luni, 8 noiembrie 2010

Delta-pamant daruit de D-zeu

Delta! Un loc de vis, inca virgin, un loc unde mana omului nu a intrat adanc in maruntaiele naturii.Un loc pe care-l cunosc bine si pe care-l recomand cu caldura. Mama e din Sulina, iar tata dintr-un sat care acum din pacate numai exista, era undeva pe langa Mila 23, un sat unde viata deosebit de aspra si de grea si-a spus cuvantul si dupa ce au plecat toti tinerii catre o viata mai buna au ramas doar batranii satului care incet s-au stins si ei unul cate unul. Acum aproape 20 ani tata ne-a dus acolo (pe mine si pe sora mea) sa vedem ce a mai ramas si din pacate numai era nimic, doar natura aspra, cateva case din lemn darapanate si goale unde doar vantul mai suiera si apa ce mai izbea in pereti. In rest pustiu si asa m-a cuprins o dezamagire teribila si am plans pentru un loc pe care inca nu apucasem sa-l cunosc, un loc care alta data fremata de viata, un loc unde la fel ca si in alte parti cu ani in urma copiii se jucau desculti prin curtile caselor,in timp ce barbatii erau plecati la pescuit ,oameni asprii in stare sa se lupte cu apa, cu valurile, iar femeile trebaluiau cat e ziua de lunga. Am simtit dezamagirea tatei si a fost atunci si dezamagirea mea. Simteam o durere imensa in suflet ca nu am apucat sa mai prind un fir de viata in acest loc parasit. Frumusetea salbatica insa a locurilor era fascinanta. Parasind satul ce numai exista decat pe hartie am regasit Sulina un oras si el parca desprins dintr-o alta lume. La circa o ora de mers pe jos, ca alte mijloace de transport nu existau atunci, se afla plaja, o plaja parca desprinsa din eternitate, salbatica si frumoasa. Este un loc unde te regasesti pe tine insuti. Acolo unde pe plaja nu erau decat cativa oameni, acolo unde vantul iti biciuieste cu blandete fata, acolo unde simti cat de mic esti in fata imensitatii spatiului, acolo iti dai seama de comuniunea pe care omul o traieste cu natura. Simti ca esti integrat, ca faci parte din peisaj, omul si natura ca o singura fiinta. Mi-au placut teribil de mult acele locuri. Mama mi-a aratat drumul spre scoala si m-am mirat, era impropriu spus drum, de fapt mama se ducea la scoala cu barca care era parcata ca sa zic asa in fata casei, pentru ca pe langa casele insirate pe cele 4 stradute paralele ale orasului serpuiesc canalele care fac legatura cu Delta si Marea. Nu am mai fost pe acolo de cativa ani. Poate ca locurile au fost modernizate, nu stiu. Poate ca acele teribile canale, au secat .Cred insa ca satele Deltei si-au pastrat superba frumusete si mai cred cu tarie ca avem o tara frumoasa. Am vazut si marea si muntele. Am fost si in Delta si pe Transfagarasan doua puncte cardinale in interiorul carora este un pamant daruit de Dumnezeu .Avem o tara frumoasa s-o pretuim!