Crăciun fericit!

<iframe width="560" height="315" src="https://www.youtube.com/embed/JhAtL0Qd1Zc" frameborder="0" allow="accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture" allowfullscreen></iframe>

tot acest timp ireal

<iframe title="vimeo-player" src="https://player.vimeo.com/video/592798309?h=776d72a5ed" width="640" height="360" frameborder="0"    allowfullscreen></iframe>

lnterviurile Cameliei

<iframe title="vimeo-player" src="https://player.vimeo.com/video/592798309?h=776d72a5ed" width="640" height="360" frameborder="0"    allowfullscreen></iframe>

GURA PORTITEI

Gura Portitei

Recomand din toata inima aceasta locatie pentru vacante scurte de timp. Eu am fost doar o sigura zi cand am avut la dispozitie 5 ore. Pentru o zi de plaja e sufiecient, Ai timp sa te obisnuiesti cu soarele, sa faci o baie in mare, sa te usuci si sa servesti un pranz pescaresc. Plaja arata bine, este curata si nu foarte aglomerata. Se sta civilizat pe sezlong, sub umbrelute din stuf. Sunt cateva terase cu profil pescaresc, la ora pranzului sunt depasiti de situatie dar pana la urma nu stai chiar foarte mult pana vin preparatele. Preturile sunt cu aprox 20% mai mari ca in Ploiesti dar asa e in vacanta. Mai ales ca beneficiezi si de un spectacol foarte frumos unde ne sunt prezentate traditiile din partea locului. Cantece si dansuri autentice, nimic strident. Locul nu este inca manelizat, deci o bila alba. Eu am servit file de crap prajit cu mamaliguta si mujdei de usturoi. Pot spune doar atat, delicios! Oferta este bogata dar trebuie sa te tina si portofelul. Ca sa ajungi la Gura Portitei te imbarci la Jurilovca. Drumul pe apa dureaza aprox. 20 de min, viteza de deplasare e ideala, nu ai stari de rau. Din contra toata lumea admira peisajele extraordinar de frumoase.  

 

magia Crăciunului

<iframe title="vimeo-player" src="https://player.vimeo.com/video/493945520" width="640" height="360" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>

Cum am trecut peste

 Era intr-o joi 20 august. Ziua m-am simțit foarte bine, am intrat bine dispusa la muncă, nimic important față de ce era în celelalte zile. Spre seara am simțit cum mă cuprinde oboseala. Abia trăgeam de mine. M-am chinuit să rămân până la sfârșit deși aș fi putut să dau un telefon să spun că nu mă simt bine, dar mi se părea ridicol să bag ca motiv că sunt obosită! Seara abia am ajuns acasă și m-am pus în pat fără să mai fac nimic altceva. Am intrat într-o stare de letargie inexplicabilă. Îmi era greu și să mă gândesc la ceva dar sa mă mai și mișc. Am crezut că sunt totuși obosită și am sperat că mă voi trezi proaspătă mai ales că intram în 3 zile libere. Dar vineri dimineață m-am trezit cu o durere îngrozitoare de cap localizată deasupra ochilor. Poza am făcut-o în acea zi când efectiv numai suportam durerile. Am luat legătura cu medicul de familie care după ce i-am povestit simptomele mi-a spus că ar trebui să-mi fac testul pentru covid deoarece durerea de cap e simptom al aceatui virus.  Nu aveam temperatură, nu mi-am pierdut gustul și nici mirosul dar aveam acea  durere de cap și o stare de oboseala inexplicabilă. Îmi era greu să mă dau jos din pat, îmi era greu să mă mișc. D-na doctor mi-a dat un tratament adecvat conform simptomelor descrise. Am reușit să mă programez pentru test abia marți dimineață 25 august. Luni însă am sunat din nou la medicul de familie, deoarece durerea de cap nu ceda, la fel și starea de greață și oboseală. De joi seara numai mâncasem nimic, îmi era greață doar gandindu-ma la mâncare. Simțeam că am "ceva" în corp care se localizează în diverse locuri. În afară de cap simțeam că acel ceva îmi atacă picioarele deoarece îmi era greu să mă deplasez. Apoi am simțit dureri mari la spate de stăteam înfășurată în fulare la mijloc deși afară erau 30 de grade. Apoi acel ceva ce îmi umbla prin corp s-a instalat in brațe, abia puteam duce cana cu ceai la gură, așa de grea imi părea. Și în final s-a oprit în gât. Am căpătat o răgușeală urâtă și de cate ori incercam sa vorbesc mă îneca o tuse seacă. De fapt aceasta răgușeală a ținut foarte mult timp, chiar și acum mă trezesc când vorbesc mai mult și mai pătimaș că mă înec. Încep să tusesc și greu îmi revin. Deci acest simptom mi-a rămas și în ziua de azi. Am învățat însă să vorbesc fără să mă înflăcărez, calm, într-un cuvânt fentez tusea. D-na docror, care a fost alaturi de mine mi-a schimbat tratamentul cu medicamente mai puternice. Așa că marți dimineață fiind sub influența noului tratament am reușit să mă duc să mă testez. Mergeam dar parcă nu era mersul meu. Acum parcă pluteam. Nu simțeam că pun picioarele în pământ. Mi se părea că levitez pur și simplu. În fine după ce am făcut testul, destul de supărător și chinuitor că nu reușea deloc asistenta să-mi ia probă din gâtul iritat, am revenit acasă și am mâncat pentru prima oară după patru zile o piersică. De fapt am dat jos în acele zile 5 kg ajungând la 45 kg. După schimbarea tratamentului ușor, ușor am inceput să mă simt mai bine. Durerile de cap au început să cedeze și la fel și starea de greață. Joi, la aproximativ o săptămână de la primele simptome am primit rezultatul: pozitiv. Deja eu mă simțeam mult mai bine. Dar șocul a fost mare. Nu-mi venea să cred. Am fost șocată de-a dreptul. Problema e că psihic ai o cădere. Te întrebi: de ce eu? De ce eu care am respectat tot ce era de respectat? Am inceput să refac filmul să aflu exact ce și cum. Am căutat răspunsuri o parte le-am găsit. A fost cumplit să lupt cu boala dar și mai cumplit e să te lupți cu sistemul. D-na doctor m-a informat care sunt procedurile și mi-a recomandat să sun la 112. Am refuzat să sun, am refuzat să mă duc la spital. Mi-e o frică teribilă de spitale. Acolo simt că aș fi cedat. Așa, acasă am luptat în felul meu. Am reușit. Dar asta nu mi se datorează doar mie ci tuturor celor care au fost alături de mine. Așa am aflat că am prieteni minunați care nu m-au părăsit la greu. Mulțumesc Ramonei că a fost prima care mi-a adus la poartă o sacoșă cu ceaiuri și iaurturi, mulțumesc Danei care m-a încurajat zi de zi, mulțumesc Iosefinei( Elena) cu care am ținut legătura seara de seară, mulțumesc Georgianei care mi-a dat primele sfaturi pentru a trece peste șocul aflării rezultatului, mulțumesc Tatianei și Roxanei care m-au încurajat tot timpul, mulțumesc Adrianei pe care n-o cunoșteam personal dar care a avut răbdare cu mine și a cărei voce îmi devenise familiară și mă liniștea profund când o auzeam, mulțumesc copiilor mei care mi-au suportat capriciile de om bolnav și care m-au copleșit cu dragostea lor și nu în ultimul rând ii mulțumesc lui Max care a stat tot timpul alaturi de mine, care a suferit împreună cu mine, care îmi lingea mâinile și picioarele, doar sa ies din starea aceea proastă. Și încă ceva, Max a fost solidar cu mine fără să vrea, pentru că două zile nu am fost în stare să-i dau să mănânce, dar nu a ripostat ci avea lacrimi în ochi și el când mă vedea că plâng. Mulțumesc tuturor celor ce mi-au dat telefon, celor ce mi-au scris mesaje de încurajare, ați fost incredibili. Am aflat dacă mai era cazul că prietenii se cunosc la nevoie și au fost mulți. Și mulțumesc și soțului meu pentru că știu că ar fi fost alaturi de mine daca ar fi putut. Nu am sfaturi de dat. Fiecare procedează cum crede . Nu intru in polemici cu nimeni pe aceasta temă. Doresc însă tuturor sa fie sănătoși iar daca au vreodată nevoie de mine eu sunt aici.

In 17august

In 21 august când virusul pusese stăpânire