povestirea de fata este scrisa in capitole scurte, este de fapt povestea tulburatoare a unui tanar care traieste experiente si intmplari iesite din comun , de domeniul fantasticului :)
sper sa cititi si sa va placa, va multumesc :)
SCRISOARE CATRE UN PRIETEN
cap-1
Draga prietene,
Desigur ca tacerea mea te-a tulburat si ai pus-o pe seama fie a nepasarii mele, fie pe seama unor evenimente nedorite.
Daca ai gandit asa nu ai gresit.
Am trait iubite prietene, niste intamplari deosebite. Natura lor l-ar face pe un altul sa le considere neverosimile si sa puna baza pe ele, tot asa cum un om intreg la minte ar pune baza pe un cosmar.
Dar sa nu te mai plictisesc cu impresiile mele personale si sa trec la a-ti descrie lucrurile asa cum s-au petrecut ele din clipa cand pasii mei s-au oprit in Deathville.
Cred ca iti amintesti casutele solide din caramida rosie, iedera verde urcand pe coloanele din lemn intr-o spirala de foi intunecoase, geamurile inalte cu perdelute albe si ghivece cu flori zambitoare. Si as adauga la toate acestea fetele oamenilor reflectand atata lumina si bunavointa.
La fel cum sper sa-ti amintesti cele doua fetite, cea blonda si cea roscata dupa care alergam toata ziua si pe care le trageam de cozile lungi impletite in timp ce radeam cu gura pana la urechi fericiti . Sper ca nu ai uitat clipele cand adolescenti fiind le sarutam nebuneste sub clar de luna fara ca niciodata sa ne saturam de frumusetea si dulceata gurii lor.
Sper ca nu ai uitat zilele acelea cand nu aveam nicio grija decat sa ne satisfacem trupurile tinere avide de dragoste. Cat de inebunit erai dupa cea blonda si cat de pierdut ma simteam eu in fata roscatei!
Simt o durere ciudata in inima cand imi aduc aminte toate acestea pentru ca intamplarile pe care le-am trait sunt atat de fantastice incat nici eu nu le-as crede daca nu le-as fi trait pe propria mea piele.
Imi duc mana la frunte si imi simt tampla pulsund. Nu pot uita nicicum cat de ravasit am fost cand am trait prima experienta sexuala si seara cand in picioarele goale ma strecuram afara din casa si ne intalneam la raul din spatele padurii pantru a ne face marturisiri unul altuia si cat de socat am fost sa descoper ca si tu bausei din acelasi elixir !
Iubite prietene sper ca iti amintesti inca toate acestea desi viata ne-a despartit cu multi ani in urma. Nu pot uita ochii tai sclipind in lumina noptii cand imi povesteai fascinat despre ambrozia din care tocmai te hranisei. Credeai ca vei devenii nemuritor atat de mult ai iubit-o pe fetita blonda , pe cea care ti-a daruit lucrul cel mai de pret pe care-l are o zana ca ea. Stateam amandoi in padure coplesiti de ceea ce am trait si desi sunetele ce le auzeam in jurul nostru erau mai degraba lugubre noua ni se parea ca suntem in paradis si nu tineam cont de nimic , nici macar de faptul ca poate animale ingrozitoare ne puteau sfasia in fiecare clipa. Roua padurii era rece sub corpurile noastre fierbinti in care sangele clocotea sub influienta hormonilor, ceata ne invaluia si nimic nu ne putea face sa uitam clipele traite cu acele fecioare parca coborate din cartile cu povesti, din basmele pe care ni le citea bunica seara tarziu.
Imi amintesc fiecare amanunt, fiecare sarut , fiecare mangaiere si pot spune ca acele clipe de dragoste mi-au marcat adolescenta. Eram mirat sa aflu ca si tu ai trait acelasi lucru cu mica ta printesa.
Ce s-a intamplat dupa aceea? E greu sa-mi amintesc. Parca un val negru mi s-a pus pe ochi, parca cineva mi-a sters amintirile. Iata de ce m-am hotarat sa fac aceasta calatorie spre aducere aminte. Dar sa te pregatesti sufleteste, sa tragi aer in piept pentru ca s-ar putea sa fiu dureros de sincer si sa pierd dragostea si prietenia ta. Daca va fi sa ma judeci sa fie in cunostinta de cauza. Imi plec fruntea in fata ta si sper sa ma ierti cand vei afla tot adevarul.
Iata deci ce s-a intamplat .
capitolul-2
Am sosit in Deathville dupa amiaza. Soarele ardea puternic. Din cauza caldurii, pe strada principala nu se vedea tipenie de om. Aerul incins clocotea in departare. Cum problemele pe care le aveam de lamurit necesitau prezenta mea in biroul serifului, m-am indreptat direct intr-acolo. Dar la birou nu era nimeni. Un lacat urias explica fara drept de apel ca seriful numai daduse pe acolo de mult timp. Impresia aceasta era intarita si de panza de paianjen, tesuta ca o plasa deasa peste jumatate din incuietoarea de metal.
Atunci am avut o senzatie neplacuta si nedefinita. Am refacut in minte drumul si mi-am dat seama nu numai ca nu intalnisem in calea mea pe nimeni, dar n-am intalnit nici macar o alta fiinta vie. O neliniste sumbra puse stapanire pe mine.
Am simtit ca numai sunt sigur pe mine si cu un gest scurt am pipait manerul "coltului". Arma imi transmise ceva mai multa siguranta si atunci imi trecu prin gand ca poate exageram si ca lucrurile nu stau chiar asa de prapastios cum imi imaginasem eu. M-am indreptat spre casa serifului. Se gasea nu prea departe de biroul lui, la circa 100 de pasi. Cred ca am parcurs distanta intr-un minut. Am impins portita , am patruns in casa si m-am oprit inspaimantat. In spatele meu se miscase ceva ca o umbra. Am intors capul dar nu am zarit pe nimeni. Cu toate acestea aveam senzatia ca nu sunt singur. Simteam ca cineva imi urmareste fiecare miscare. M-am oprit in loc cateva momente si mi-am tinut respiratia. Apoi zgomotul s-a auzit clar. M-am concentrat si am intors rapid capul. Am zarit o claie de par roscat fluturandu-mi in fata ochilor si disparand apoi fara zgomot.
-Dumnezeule! am exclamat.
Parul acela rosu imi aducea aminte de alte vremuri , de alte temeri.
"Dar oare era posibil?" m-am intrebat.
-Hei, unde esti? am strigat cuprins de panica.
Am alergat afara iute dupa ceea ce credeam ca am vazut. O pala de vant fierbinte ma lovi brusc in fata facandu-ma sa ma clatin. Dar imediat a scartait o usa putreda, deschizandu-se in afara.
Nervii mei erau intinsi la maxim. Cand am auzit zgomotul strident al tabliei, m-am rasucit intr-o parte in timp ce mana extragea pistolul din toc pentru a-l face sa bubuie scurt, in directia scartaitului. Glontul se infipse in soclul de lemn . Ratasem si bine facusem, pentru ca in deschizatura usii se rostogoli un corp de femeie.
-Pentru D-zeu!
Am alergat iute si am intors sarmana faptura cu fata inspre mine si nu mica mi-a fost mirarea cand sub trasaturile murdare si hainele zdrenturoase mi-am dat seama ca se ascunde fetita cu parul rosu cu care experimentasem odinioara tainele amorului. Numai ca acum ea numai era o fetita ci o femeie in toata puterea cuvantului.
-Tu esti? am bolborosit eu incurcat in timp ce incercam sa aflu daca glontele nu cumva o atinsese si pe ea. Ma privea ingrozita fara sa scoata niciun cuvant. I-am dat parul la o parte de pe frunte si din ochii pentru a incerca sa regasesc trasaturile care m-au fascinat odinioara. Nu intelegeam starea de indiferenta pe care ea o afisa, ma privea ca pe un dusman , ca pe cineva venit sa-i faca rau si nu ca pe un vechi prieten. Si mai ales nu intelegeam starea totala de abandon in care o gaseam fata de infatisarea ei.
-Ce s-a intamplat?
Nu-mi raspunse ci se ghemui toata la picioarele mele scotand niste sunete pe care doar ea le intelegea.
-Hai , vino , i-am zis eu, nu ma mai tii minte? Sunt eu.
Ma uitam in ochii ei sperand sa vad in ei amintirea celor intamplate cu ani in urma. Mi se parea imposibil ca sa nu tina minte zilele toride ca aceasta cand ne-am iubit nebuneste.
Am incercat s-o ridic de jos, dar ea se smulse din bratele mele si o lua la fuga pierzandu-se in departare.
-Las-o in pace , am auzit atunci un glas in spatele meu.
M-am intors rapid. Atunci am zarit-o si am ramas fascinat . Era fetita blonda , fosta ta prietena din copilarie. Dar nu vorbise ea. Atunci cu greu l-am recunoscut pe serif . Murdar si zdrentaros la fel ca si fetele. Dar privirea imi ramasese atintita asupra tinerei femei de langa el. Parea ca atunci o vad pentru prima oara.Si am simtit ceva care mi-a sagetat sufletul, un sentiment nou si nedefinit inca, pe care nu mi l-am putut explica imediat. Probabil ca asa ai patit si tu dragul meu prieten cand ea ti-a cucerit inima. Parul galben ca mierea, ochii albastrii ca cerul senin, pielea alba ca de portelan, faceau ca intregul sa fie fragil dar si puternic in acelasi timp.
-Ei bine, zise seriful cautand sa-mi atraga atentia, ce faci baiete, cand te-ai intors?
-Azi, am raspuns eu inca dezorientat. Dar ce s-a intamplat aici?
-Ce s-a intamplat peste tot, suntem in anul 3300 doar stii asta, aici insa se intampla lucruri ciudate, poate ca nici nu ar trebui sa-ti spun.
Apoi pleca lasandu-ma fara sa inteleg nimic. Inima mea era zbuciumata, le zarisem pe cele doua prietene din copilarie, dar sentimentele mele fata de ele se schimbasera. Simteam ca s-a intamplat ceva ingrozitor si nu-mi puteam explica ce. Atunci privirea mea s-a aplecat asupra "ei".
Mi-a facut semn cu mana si am urmat-o pana la marginea plajei. Dintotdeauna m-a fascinat locul acesta pentru ca in partea de nord se afla padurea , iar la sud plaja , distanta dintre ele fiind foarte mica. Acolo ea a scrijelit cu batul in nisip:
[b]"Pe tine te-am iubit intotdeauna desi m-am daruit lui"[/b]
capitolul-3
Draga prietene, ce sa inteleg eu din cele cateva cuvinte mazgalite pe nisip scrise tremurat ?
-Oh! mi-a scapat, privind mirat la cele scrise de ea.
Ea se asezase in genunchi cu picioarele usor desfacute si apoi sterse nervoasa cu mana tot ce scrisese. Apoi si-a atintit privirea spre fata mea cautand parca ceva . Atunci am vazut in ochii ei marea cand e linistita, avea ochii albastri si pot spune ca un albastru mai frumos nu am vazut niciodata.
M-am asezat in genunchi langa ea , usor sa n-o sperii asa cum procedasem cu "cealalta "cand in nesabuinta mea era s-o ranesc sau chiar s-o omor cu propria mea mana.
-Spune-mi te rog, spune-mi ce s-a intamplat aici?
Nu imi raspunse dar fata ei era foarte expresiva si atunci fiori de groaza mi-au strabatut sufletul pentru ca era ingrozitor ce citeam pe chipul ei, suferinta, frica si o nesfarsita deznadejde.
Mi-a luat fata in palme si desi avea mainile murdare de nisipul in care tocmai si le infipsese imi mangaie ochii, gura, nasul, fara ca eu sa ma feresc. Fiind foarte cald de parca soarele fierbea la foc mocnit eram transpirat si simteam cum aceasta mi se prelingea pe fata , pe spate, pe tot trupul. Simteam nisipul cum imi zgaria fata si cum se impregneaza pe trupul meu. Totusi nu simteam repulsie, ci din contra un val de placere urca in mine.
Apoi ea vazandu-ma imblanzit de mangaierile ei, se ridica in picioare , isi scoase cele cateva zdrente si alerga goala ca o nimfa spre apa, cufundandu-se in ea pana se facu nevazuta. Am fugit dupa ea , simteam ca nebunia creste in mine, doream sa intru in jocul ei si sa las la o parte toate temerile. Ne-am zbenguit in apa ca doi copii fara griji, exct la fel cum faceam cand eram adolescent si cand in fata mea se afla alta nimfa, alta provocare. Atunci m-au cuprins remuscarile ca pot sa fiu atat de detasat de tot si de toate , ca pot sa simt exact acelasi lucru pe care l-am simtit in trecut. Ceea ce era de necrezut era faptul ca sentimentele mele cresteau in intensitate cu fiecare clipa.
Intr-un tarziu am iesit amandoi din apa si ne-am imbracat la loc, ea asezandu-se langa mine provocator de aproape.
Ma gandem la frica de placere pe care o traisem cu vechea mea iubita si la modul cum invatasem din instinct sa fac dragoste. Desi imprejurarile nu erau tocmai prielnice , desi habar nu avem ce se intampla pe aceste meleaguri, ma simteam excitat de tot si de toate, iar frica si sentimentele mele de dragoste se ingemanau periculos.
Acum caut aceste placeri. Ador mana ei sa-mi atinga pielea fierbinte. Ador felul cum degetele ei rasfirate se plimba in cercuri pe pielea mea simtind cum valul de caldura ma cuprinde. Si inspir cu nesat mirosul ei cand se apropie de fata mea si-mi musca in joaca lobul urechii. Desi si-a pierdut darul vorbirii, ochii ei sunt foarte expresivi. Si ce ochi are! Dar desigur ca este pentru a nu stiu cata oara cand ma repet si tu trebuie sa stii asta la fel de bine ca si mine.
Eram inebunit s-o tin in brate, s-o ating,sa-i descopar trupul cu degetele, cu ochii, cu limba. Si dorinta mea nu avea limite. Eram orbit de aceasta pasiune care imi patrundea in suflet, care mi se strecura in trup ca o otrava care se raspandeste in toate maruntaiele.
Si cand o gustam odata, nu ma mai opream si doream s-o gust inca odata si inca odata la infinit.
Ea imi astupa ochii cu palma-i micuta si imi saruta buzele avida de gustul lor dulce-amarui, dar tinea degetele rasfirate ca sa pot privi totusi starea de fericire care i se afisa pe chip. Apoi mainile ei imi descheiau delicat nasturii camasii oprindu-se din cand in cand pentru a-mi surprinde emotiile ce mi se intipareau pe fata. Si le strecura pe mijlocul meu si coborau indraznete mai jos. Eram inebunit de dorinta si ma lasam cu totul in voia ei, in voia senzatiilor care ma purtau in paradis. Aveam capul lasat pe spate, sprijinit de pietrele fierbinti si simteam ca fierb cu totul. Atunci in clipele acelea ma intrebam daca asta inseamna iubirea, daca asta insemna dragostea, pentru ca eu doream in momentele acelea sa fiu "ea", sa formam un singur trup, o singura fiinta.
Oare asta sa insemne ? Cand nu-ti mai pasa de nimic din ce se petrece in jurul tau pentru ca tu traiesti in comuniune cu divinitatea si ai trupul atat de coplesit de emotii ca numai vrei sa te intorci pe pamant printre muritori?
Nu-mi pasa ca puteam sa mor in fiecare clipa pentru ca as fi murit fericit.
Draga prietene, acum stau si ma gandesc daca si tu ai cunoscut aceleasi senzatii ca si mine, aceeasi fericire pe care am trait-o eu. Simt ca tradarea face parte din mine si fiecare clipa de iubire traita ma face sa ma simt vinovat.
Cand dupa lungi momente de inconstienta si abandon total ne-am revenit , ea a insemnat din nou cu batul pe nisip:
"numai pe tine te-am iubit, numai pe tine te iubesc!"
Restul il spuneau ochii si trupul ei. Apoi cautam ceva ca o confirmare pe chipul ei si mi se parea ca-mi spune:
"stai linistit, el a iubit-o intodeauna pe ea, pe fata cu parul rosu."
capitolul-4
Fata cu parul rosu.Cea cu care am trait prima mea experienta sexuala si un inedit alt sir de experiente, cea alaturi de care am simtit pentru prima data dragostea , cea cu care am patruns in tainele iubirii la fel cum patrunzi pentru prima data intr-o pestera, cu sfiiciune si cu multe intrebari pentru surprizele ce vor urma.
Ea ne urmarea de dupa stanci. Si starea mea de vina se accentua neincetat. Se luptau in mine atat noua mea dragoste de care ma agatam cu disperare cat si starea mea de puternica vinovatie de care nu puteam sa scap.
Dar oare poti porunci iubirii sa nu-ti patrunda in suflet?
Si atunci am lasat lucrurile in voia sortii. Cand ajungeam la paroxim cu noua mea iubita simteam infingandu-mi-se in ceafa ochii dureros de tristi ai primei iubite. Una reprezinta trecutul, cealalta prezentul. Viitorul? Nu stiu. Dar sa trec mai departe si sa nu te mai plictisesc cu astfel de amanunte. Desi am scris amanunte , regret cuvantul, pentru ca aceste lucruri sunt pentru mine de maxima importanta. De ce iti scriu tie toate acestea? Pentru ca sunt convins ca ceea ce s-a intamplat in trecut te-a marcat si pe tine. Prima iubire nu se uita niciodata si nu cred ca ai uitat nici tu fiorii dragostei fata de tanara care acum imi tremura in brate.
Ma cuprinde un sentiment de gelozie, ratiunea imi dispare numai cand ma gandesc ca a fost atinsa si de alt barbat , mai ales ca e vorba de tine. Poti sa ma ierti dragul meu prieten pentru gandurile bezmetice ce-mi chinuie mintea?
Pana sa ma dezmeticesc eu ce voi face mai departe, am observat ca eram singur. M-am uitat in stanga si in dreapta uimit ca "ea" a putut sa dispara atat de repede. Se vede ca emotiile au fost atat de puternice incat nici nu stiu cand a plecat de langa mine si unde.
Am strabatut strazile pustii o perioada incercand sa dau de cele doua tinere,de serif sau macar de altcineva. Pustietatea asta a strazilor imi readuse din nou in suflet sentimentul de teama. Urma sa se insereze si aceasta liniste apasatoare ma ducea cu gandul la moarte. Nu vazusem in afara de cele doua tinere si serif pe nimeni altcineva. Nu zarisem nicio vietate, niciun animal , nicio pasare , nimic. Chiar si natura parea incremenita. Casele ce se intindeau de-a lungul drumului erau parasite , iar multe dintre ele erau intr-o stare atat de mare de degradare incat nici nu ar fi putut fi locuite. Imi frecam tamplele incercand sa ma linistesc si am luat hotararea sa ma indrept spre casa copilariei mele. Nici vorba de frumusetea naturii de altadata, nici vorba de rumoarea strazilor, nici vorba de glasurile vesele de copii. Totul parea mort si incremenit. La un moment dat mis-a parut ca aud doua voci. Atunci m-am oprit sa ascult.
-Ei bine, zicea cineva aflat in spatele zidului care ma despartea de el, ce parere ai? Crezi ca indivizii aceia au sa apara iarasi la noapte?
-De unde sa stiu, raspunse celalalt speriat. Mai bine taci. Sa nu ne auda cineva , mi-e frica.
Sub piciorul meu se rupse o crenguta. Am auzit o exclamatie de spaima si in aceeasi clipa o arma bubui infundat, aruncand pe deasupra capului meu o groaza de alice.
Cand dupa cateva clipe m-am uitat peste zid, n-am mai zarit pe nimeni. Mi-am luat inima-n dinti.
-Hei , oameni buni. Nu va fie teama.
Nu imi raspunse nimeni. Am sarit zidul. M-am apropiat de ruine. In clipa urmatoare, o teava rece mi se lipi de ceafa si o voce inghetata imi sufla in ureche.
-Cine dracu esti? Vad ca vorbesti, ai de gand sa fii un om mort?
-Poftim? am zis eu neintelegand
-Vorbesti.
-Da, vorbesc.
Am dat sa ma intorc dar omul isi infipse pistolul si mai adanc in ceafa mea. Nu aveam de gand inca sa mor.
-Pai...
-Nicio vorba si ia-o inainte.
Am simtit un picior in spate care grabi hotararea luata. Am coborat pe niste scari in spirala intr-un subsol . In mijlocul acestuia ardea un foc linistit. De jur imprejurul focului stateau niste barbati cu priviri salbatice. Unul dintre ei se ridica in picioare si-mi facu semn sa ma apropii.
-Ei?
-Uite ce-am adus , spuse cel care imi tinea pistolul in ceafa.
Acesta ma privi infiorat.
-Tinere, trebuie sa fi nebun sau un ucigas sangeros de cutezi sa tulburi linistea unui oras ca Deathvill.
-Nu sunt nici una ,nici alta, am raspuns eu indraznet. Am venit fiindca aici m-am nascut, aici am trait in anii copilariei.
Spre mine erau atintite priviri fioroase.Dar ceea ce m-a surprins cel mai mult a fost teama pe care o citeam pe fetele lor. Cel care imi vorbise pana acum veni mai aproape de mine si ma privi taios. Am simtit un fior rece pe sira spinarii.
Atunci le-am zarit pe ele. Stateau intr-un colt strans imbratisate. Blonda si roscata . Le-am privit atat de socat incat am crezut ca am halucinatii. Oare am inebunit si nu-mi dadeam seama? Nu era cazul sa intru in panica. Trebuia sa-mi pastrez sangele rece. Roscata scancea usor si parea ca nu ma vede. Dar privirea blondei imi rupse sufletul. Imi simteam deja buzule tremurand usor desi nu era locul nimerit sa ma gandesc la sarutarile sorbite cu nesat cateva ore mai devreme.
Ma privea cu o spaima evidenta pe chip, in timp ce o mangaia usor pe prietena ei incercand s-o linisteasca. Faptul ca le zarisem acolo ma linistea intru-catva. Acum aveam in minte clar gandul ca trebuia sa aflu adevarul si ca nu pot pleca de aici pana nu le voi salva pe cele doua tinere din acest haos.
Ma duc acum sa fac o cafea. Intrerup pentru cateva clipe scrisul pentru a-mi aduna gandurile si a mi le ordona. Am sa revin prietene cu povestea mea, care din pacate este adevarata si care imi aduce lacrimi in ochi. Te-am urat si te-m iubit dragul meu, dar trebuie sa ma intelegi si dupa ce ma voi linisti, dupa ce-mi voi sterge lacrimile, ma pun iarasi la masa sa scriu deci fi atent ce s-a intamplat mai departe.
capitolul5
Tanara blonda o lasa usurel din brate pe prietena ei si inainta spre mine. Intinse mana si atunci am facut cativa pasi spre ea. Un pumn insa m-a pus la pamant. Mi-am dus iute mana la fata si degetele mi s-au umplut de sange. Cineva o imbranci pe tanara.
-Ai grija cum te porti cu ea, am bolborosit eu, dar vorbele mi se inecara in sangele ce-l simteam in gura.
Am scuipat lichidul rosu si am incercat sa ma ridic.
-De ce? De ce m-ai lovit? am mai reusit sa zic.
Atunci un tanar care statea deoparte si pe care nu-l vazusem de la inceput se apropie de mine. Ne-am privit o clipa si cred ca am inteles ca nu putem fi dusmani. Era un tanar deosebit. Fata sa avea trasaturi frumoase, ceea ce-l deosebea de ceilalti.
-Lasa-le in pace, nu stiu de ce ai venit, ce e cu tine aici, dar prezenta ta, ne-ar putea fi fatala. Ele sunt pe lista mortii intelegi? Noi incercam sa le protejam, sa le pastram in viata. De fapt toti suntem niste supravietuitori. Tata mi-a vorbit de tine, ne-a spus ca te-a vazut.
-Tatal tau?
-Seriful este tatal meu, te-ai intalnit cu el pe drum, iar ele sunt pentru mine totul, sunt ca si fratele lor, se afla sub protectia mea.
Am incercat sa ma ridic de jos desi inca ma simteam ametit dupa lovitura primita. O mana ma tinea de gat ca intr-un cleste.
-De ce...de ce ele nu vorbesc?
-Multi numai pot vorbi, imi raspunse tanarul, suntem doar cativa neatinsi de boala. Da-i drumul, se adresa el celui care mai avea un pic sa ma sugrume.
Am tras aer in piept de cateva ori pentru a-mi reface respiratia.
-Pleaca, imi marai langa ureche, cel care ma lovise. Pleaca. Unde vrei.
Tanarul se repezi cu o miscare iute.
-Nu. Daca-i dati drumul mai mult ca sigur o sa moara, o sa pateasca la fel ca ceilalti.
-Ce sa patesc?am intrebat contrariat.
-Daca ai atat curaj in tine du-te pana la ruinele din deal,cele din departare , daca nu ramai aici.
-Ma duc, am spus hotarat cu toate ca inima-mi batea sa-mi sparga pieptul.
Atunci tanara blonda se smulse din bratele protectorului sau si veni langa mine.
-Nu, nu te duci cu el, vrei sa mori? Spune, vrei sa mori?
Tanarul o scutura, dar ea era foarte hotarata. Isi duse de mai multe ori mana la inima.
-Il iubesti? Il cunosti?
Era foarte mirat.
Ea dadu de cateva ori din cap si-si duse din nou mana la inima.
-Vrei sa-l conduci tu la ruine? Il cunosti din copilarie? Il iubesti atat de mult incat preferi sa mori pentru el sau impreuna cu el?
Era un limbaj al semnelor pe care eu nu-l cunosteam si asistam neputincios la discutie.
Ea il imbratisa, il saruta pe obraz apoi se duse spre tanara roscata care steatea jos plangand.
-Ce e cu ea? am intrebat atunci.
El isi lasa ochii in jos.
-Am facut tot ce-am putut pentru ea dar n-am mai putut s-o salvam. In cateva luni sistemul ei nervos se va deteriora intr-atat incat finalul este...finalul este...previzibil. Totul incepe cu pierderea graiului.
Fiul serifului, tanarul care spusese ca e ca un frate fetelor o lua in brate pe fosta mea iubita si incepu sa planga in hohote.
-Sfarsitul...sfarsitul e aproape.
Dragul meu prieten, nici nu pot sa-ti spun cum m-am simtit cand am auzit toate acestea. Sentimentul de vinovatie m-a cuprins brusc din nou. Tanara roscata nu-mi era indiferenta. Am iubit-o enorm cu ani in urma, iar prima iubire nu se uita. Desi nu eram vinovat cu nimic de starea actuala de lucruri, perspectiva de a vedea viitorul atat de sumbru imi sfasia inima. Durerea care urca in mine era ingrozitoare. Eram paralizat. Brusc mi s-au derulat in minte toate momentele frumoase traite alaturi de ea. Ca intr-un flash mainile ei mi se puneau dragastos in jurul gatului.
Eram la malul apei si amndoi ne rostogoleam in apa. O facusem prima oara acolo si ma simteam atras mereu de acel loc. Aveam impresia ca numai acolo pot trai cu adevarat pasiunea. Acolo ma simteam liber, nesupus judecatii oamenilor si ce poti sa-ti doresti mai mult decat dragoste si libertate? Nu stiam nimic despre iubire nici eu si nici ea. Dar dupa cum ti-am marturisit si atunci instinctul era cel ce ne ghida. Ii auzeam glasul cum imi spunea:
"te iubesc, te iubesc, te iubesc".
Privind-o mi-am dat seama cat de confuz eram.Oare pe mine ma iubea sau pe tine?
Ma readuse la realitate mana subtire care imi stergea cu batista sangele inchegat de pe buze. Era tanara blonda cu care facusem dragoste cateva ore mai devreme . Ma trase de mana si porniram impreuna spre coline, fara ca eu sa ma mai uit inapoi. Intelesesem ce a hotarat destinul pentru roscata, dar pentru cea blonda ce era oare rezervat?
Era deja seara cand am ajuns langa coline. Desi fusesem avertizat ca puteam sa mor, ca eram in pericol sa-mi pierd viata simteam cum dorinta crestea din nou in mine. Era si frica si placere in acelasi timp. Blonda se agata de gatul meu si ma incolaci cu bratele. Puteai sa rezisti unei astfel de tentatii? Desi se facuse intuneric bezna, desi frica facea parte din mine acum, n-o puteam refuza.
Si patima cu care mi s-a daruit n-o pot descrie. Ea a ramas intiparita in fiecare fibra a corpului meu. Tanjeam dupa ea. Dupa senzatiile pe care simpele ei mangaieri le produceau. Si de cate ori ma afundam mai adanc in ea repetam in gand ca un nebun: "nu vreau sa uit, nu vreau sa uit, nu vreau sa uit".
Era un amestec salbatic de inocenta si senzualitate in modul ei de a se darui total si fara inhibitii.
-Trebuie sa te scap de aici, te iau cu mine si te voi duce intr-un loc, unde mai exista inca civilizatie, unde oamenii nu sunt atinsi de virusi si boli necunoscute, unde inca mai ploua, ninge, bate vantul, unde sa te poti bucura de viata.
Ii vorbeam printre sarutari . Ea parea ca nu ia in seama vorbele mele si continua cu jocurile ei . Era ca o premonitie?
capitolul-6
Stateam amandoi culcati pe pamant, printre smocuri de iarba pe care parca o mana nevazuta le pusese acolo din loc in loc, incercand sa ne linistim dupa senzatiile traite la unison. O tineam strans in brate inca simtindu-i corpul palpitand dupa posesia mea salbatica. Se pare ca-i placuse odata ce se lipise de mine. Stiam ca ea nu putea sa exprime in cuvinte ce simtise, dar mai era oare nevoie de vorbe?
Imi reveneam greu si cazusem intr-o dulce moleseala. Eram linistit, dar nu eram satul. Ii mangaiam usor pielea dorind sa simt in permanenta intre degetele mele formele corpului ei. Mandria mea de barbat era satisfacuta cand o vedeam torcand in bratele mele, aproape nemiscata. Doar din cand in cand tresarea la magaierile mele, deschizandu-se ca o floare care primeste caldura binecuvantata de la soare. Eu ma hraneam din acea frumusete, iar ea devenea la randul ei si mai frumoasa. Ochii ei aveau un magnetism deosebit , straluceau plini de o caldura nemaintalnita. Erau ochii unei femei care tocmai facuse dragoste. O doream inca o data si inca odata la infinit.
Soarele cazuse la orizont si orasul se imbraca intr-o haina intunecoasa de umbre ciudate. Si daca o parte din orizont se scalda intr-o apa sangerie, in rest cerul se intuneca aducandu-si albastreala intr-o ceata de culoare inchisa, cu inimi sclipitoare de stele , azvarlite ciudat intr-o configuratie stelara necunoscuta.
O luna imensa, rosie, se ridica la randul ei din spatele unor depozite parasite, astfel ca in lumina care incepea sa se piarda si-n fiorul celeilalte ce se nastea stranie, obiectele capatau contururi tremuratoare si reci, de parca un pictor nebun ar fi creionat amurgul cu linii menite sa sugereze o spaima si-un decor ireal ce se conditionau una pe cealalta. Eram intins pe spate cand ochii mei percepeau toate aceste lucruri, ele mi se strecurau in minte fara voie si era ca un semnal de alarma, ca ceva ingrozitor avea sa se intample. Valul de frica care se urca in mine cu o furie clocotitoare ma facu sa o strang in brate si mai tare pe tanara mea iubita. Puteam sa-i aud inima cum batea sacadat, la intrecere cu bataile inimii mele. Eram din nou coborat in realitatea cruda si nu-mi placea deloc ce vedeam de jur imprejurul meu. Ea insa nu parea asa de speriata ca mine , imi dadu la o parte marginile camasii si incepu sa ma sarute pe piept apoi sa coboare intr-o miscare de nimfa unduitoare mai jos si mai jos, incet , incet de dulce incat toate gandurile mele legate de realitatea imediata zburara precum o adiere de vant si nu reusi decat sa scot un geamat gutural de placere. Nu o priveam pentru ca eram prea absorbit de placerile propriului meu trup. Priveam indepartare in noaptea neagra si drumul pe care venisem parea un suvoi lat de sange inchegat, negru in zare si cu reflexe rosii. In timp ce corpul imi statea incordat , mintea devenise totusi din ce in ce mai treaza. Din ce in ce mai bine se faceau auzite tipete de pasari care roiau in zbor desupra colinelor cu ochi bulbucati si rosii. Mintea mea aproape o luase razna. Pe deoparte traiam un extaz care nu credeam ca exista , iar pe de alta aveam tot mai intiparita in minte ideea mortii. Si atunci am zarit focul . Daca la inceput am crezut ca era o halucinatie a mintii mele, pe masura ce ma trezeam din visul dragostei mi-am dat seama ca era adevarat. Ca exista in realitate.
-Acolo sunt oameni , am strigat.
Ea inca imi mai saruta trupul si ridica capul speriata de strigatele mele.
Am tras-o usurel langa mine sarutand-o la randul meu. Am stras-o la piept intr-o imbratisare calda. Nu doream s-o sperii.
M-am ridicat de jos si m-am incheiat la pantaloni. Am ajutat-o si pe ea sa se ridice si am privit amandoi in directia din care se vedea focul.
-Sa mergem acolo, am zis eu.
Dar ea se impotrivi . Scutura cu putere din cap.
-De ce sa nu mergem? Nu asa a zis prietenul tau, fiul serifului, ca numai asa pot afla adevarul? Pot afla ce s-a intamplat aici? Nu de alta , dar e orasul meu, al tau, orasul copilariei noastre, ma doare sa vad atata nenorocire in el. Boala asta misterioasa care va macina, trebuie sa aiba un leac.
Ea insa continua sa scuture din cap.
-Esti incapatanata, am zis eu si am pornit-o pe drum inaintea ei.
Ea alerga dupa mine si ma tragea de camasa. Eu insa eram mai rapid si reuseam sa ma smucesc din mainile ei. Intr-un tarziu renunta sa se mai opuna si veni langa mine ca sa-mi arate drumul.
Apoi ne-am oprit amandoi cutremurati.
Auziseram niste gemete care imi dadeau fiori pe sira spinarii. Apoi i-am vazut. Erau multi adunati in jurul acelui foc si pot spune ca broboane mari de sudoare imi aparusera pe frunte. Si atunci mi-am dat seama. Aici undeva printre aceste ruine erau "cazati" cei care erau in ultimul stadiu al bolii. De aici numai exista scapare. Urmatoarea statie era moartea. Probabil ca durerile si suferinta erau atat de mari incat numai aratau a oameni asa slabi si scheletici cum erau. Se incovoiau de durere si cerseau ajutor si nu era nimeni care sa poata face ceva pentru ei.. Mi-am simtit bratele uscate si corpul lipsit de vlaga. Cu mare greutate si tremurand de oroare ma indepartai de acel loc tinand-o de mana pe "ea".
-Nu , nu , tu nu o sa patesti asa ceva, vino cu mine, sa fugim, te voi duce acolo unde locuiesc acum, unde sunt doctori dintre cei mai buni. Nu te voi lasa sa mori, nu, vino cu mine, vrei?
Ea se agata cu putere de mine. Raspunsul ei era pozitiv si ne sarutaram cu o pasiune nebuna. Am luat-o amadoi la fuga. Prea tarziu insa.
capitolul7
Prietene, mi-e greu sa-ti povestesc mai departe, mi-e greu sa astern pe hartie ce s-a intamplat in orele urmatoare. Rana este inca atat de adanca si de dureroasa incat mana imi tremura si lacrimile se scurg udand foile deja scrise. Pe alocuri literele s-au sters dar sper sa deslusesti ce am vrut sa-ti zic. Acei oameni suferinzi, blestemati sa indure o povara mai grea decat puteau ei duce, acei nefericiti loviti de soarta, ne-au vazut. Si in nebunia lor au inceput sa alerge dupa noi. Dar ceea ce era mai grav era faptul ca unii dintre ei erau inarmati si gloantele trase aiurea zburau pe langa trupurile noastre. Alergam fara sa am o tinta precisa , fara sa judec ce trebuie sa fac , singurul gand care imi trecea prin minte era cum sa scap cu viata atat eu cat si iubita mea. Fiind intuneric bezna ma loveam de copacii uscati, crengile ma raneau. Alergam ca un nebun tinand-o de mana si tragand-o, mai mult tarand-o dupa mine si pe ea. La un moment dat se impiedica si cazu jos. M-am aplecat s-o ridic , dar ea abia mai putea respira.
-Trebuie sa poti, i-am zis eu, trebuie sa te ridici.
Ea imi facu semn sa fug, sa ma departez.
-Aaaa, nu te voi lasa aici in mana lor, nu te voi lasa singura.
Am tras-o de mana dar ea nu se putea ridica. Abia atunci am observat ca era ranita la picior. Unul din gloantele ratacite o nimerisera. Am ridicat-o in brate de jos si am incercat sa fac cativa pasi. Spaima imi dadea forte nebanuite si chiar am strabatut o oarecare distanta pana ce oboseala ma rapuse. Atunci am picat in genunchi avand in brate pretioasa mea comoara. Am strans-o la piept si am stat in asteptare. Din clipa in clipa ma asteptam sa vad moartea cu ochii. Nu eram pregatit pentru asa ceva. Nu stiam daca umezeala de pe fata mea era data de lacrimi sau de sudoare. Doream sa traiesc si sa iubesc, dar pe masura ce monstrii se apropiau ma impacasem cu soarta. Si ea era speriata Se tinea strans de mine de parca eu as fi putut s-o protejez. Din pacate nu aveam nicio putere. Eram total dezarmat. In sfarsit eram fata in fata. Nu vreau sa-ti descriu cum aratau pentru ca cosmarul acelor clipe ma mai bantuie si azi. Pentru ca nu doream sa fiu omorat ca un las stand jos, m-am ridicat in picioare in timp ce ei ma incercuiau. Am ajutat-o si pe tanara mea iubita sa se ridice . Atunci unul din acei oameni muribunzi s-a apropiat la cativa pasi de mine. Avea arma intinsa inspre fata mea. Mai mult decat gestul lui in sine ma infiorau strigatele de groaza pe care le scotea in timp ce ma ameninta cu arma. Am inchis ochii asteptand . Imi doream doar sa nu doara prea tare. O tineam pe ea strans de mana , degetele mele aproape erau infipte in carnea ei. Atunci am auzit impuscatura. Timp de cateva clipe nu am simtit nimic. Oare eram mort sau traiam? Am deschis ochii si imediat mi-am dat seama. Ea era lipita de mine. Trupul ei il acoperea pe al meu. Se uita la mine cu privirea pierduta, tremurand. Am strans-o in brate si cand mi-am privit mainile le-am vazut pline de sange. Apoi am auzit un val de bubuituri . Se tragea din toate partile. Nu stiam ce se intampla pentru ca numai rationam corect. Eram rece ca un sloi de gheata si pe jumatate nebun. Ea se stingea in bratele mele. Murea. Murea ea in locul meu. Totul s-a petrecut atat de repede incat mult mai tarziu am deslusit ce s-a intamplat cu adevarat.
-Esti teafar?am auzit o voce in spatele meu.
Apoi l-am recunoscut pe serif si pe fiul sau care venisera impreuna cu un grup de oameni sa ma salveze.
Nu i-am raspuns. Nici nu stiam daca mai pot vorbi sau nu. Probabil ca acum devenisem eu cel handicapat. Tanara blonda inca se mai tinea strans de mine cu ultimele ei forte. Se pusese in fata trupului meu, pentru a ma apara de gloante. In timp ce eu inchisesem ochii ca un las, ea a dat piept cu furia oarba a acelor oameni bolnavi si mi-a salvat viata. Inca mai agoniza cand am asezat-o pe iarba. Apoi dintr-o data se inalta si ma saruta firav pe buze.
-Frank! reusi sa articuleze in timp ce ma privea cu ochii aceea albastrii ai ei. Frank te iubesc! Sa nu ma uiti. Am dorit atat de mult...
Vazui cum licarirea ochilor ei se stinge. Mi-am dus mana la ochi aproape fara sa vreau stergandu-mi o lacrima. Dar pe urma mi se prelinsera pe obraji, intai una apoi mai multe. Plangeam! Dar nu cum plange un om normal. Urlam de durere, de durerea pe care o simteam in inima si sufletul meu. Pentru ca atunci mi-am dat seama ca s-a intamplat o minune. Ea vorbise. Reusise sa articuleze destul de clar cuvintele, intelesesem fiecare sunet , fiecare silaba, iar ele se intiparisera in fiecare fibra a trupului meu. Asta insemna ca dragostea , iubirea era medicamentul ce aducea vindecarea. Ne iubiseram ca doi nebuni fara sa ne pese de nimeni si de nimic de parca am fi fost doar noi doi singuri pe lume. Pentru ca ce altceva putuse sa opreasca boala din drum? Cuvintele ei, erau primul pas spre vindecare. Dar fie ca ea stia sau nu asta, se sacrificase pentru mine. A preferat sa moara ea, pentru ca eu sa traiesc. Exista sacrificiu mai mare in dragoste decat acesta?
Cativa oameni au reusit sa ma desprinda de trupul inert. Ce s-a intamplat mai departe nu-mi aduc aminte. Oricat as incerca totul e invaluit intr-o mantie neagra. Nu stiu cum am ajuns acasa si cat timp am zacut gandindu-ma la cele intamplate.
capitolul-8
Draga prietene,
Daca ai iubit-o pe fata blonda, te rog sa ma ierti. Sa ma ierti ca nu am putut face nimic sa-i salvez viata. Sa ma ierti ca pur si simplu am iubit-o la fel de mult cum ai iubit-o si tu cand erai doar un pusti , daca nu cumva mai mult. M-am lamurit inca odata cat poate dragostea sa fie de profunda atunci cand te daruiesti cu totul, cu mintea si cu sufletul. Ea nu s-a nascut in clipa cand pasii mei au poposit in Deathville ci cu ani in urma cand a stat ascunsa in subconstientul meu. De fapt mi-am impartit iubirea intre cele doua si nici acum nu-mi dau seama cum am putut sa iubesc cu atata putere si implicare . Sa ma ierti ca indraznesc sa-ti dau o astfel de veste care sigur te va bulversa si pe tine, pentru ca nu-i asa, prima dragoste nu se uita niciodata, iar tu ai fost primul ei iubit, iar ea prima ta iubita.
Daca insa ai iubit-o pe fata cea roscata, te rog sa deasemenea sa ma ierti ca nu mi-am dat seama de acest lucru si ca poate te-am facut sa suferi. Indiferent insa de ce anume a fost in trecut prezentul e mai dureros decat iti poti inchipui. La cateva luni de la moartea fetei blonde , am primit o scrisoare, care mi-a mai dat inca o lovitura, pentru ca dupa cum stii, un necaz nu vine niciodata singur, iar o lovitura vine mereu insotita de inca alte cateva lovituri la fel de puternice. Imi scrisese seriful in persoana. Cand durerea de a vedea o fiinta draga suferind l-a rapus si fiind in imposibilitate de a se lupta cu acest dusman necrutator boala, a impuscat-o intr-un acces de nebunie pe tanara roscata. Chipul ei spre deosebire de ceilalti bolnavi ramasese neatins, avea aceeasi frumusaete pura si candida, ca atunci cand era doar o copila. Dar durerea, crizele date de acest virus misterios, erau insuportabile. El nu a vrut decat sa-i curme suferinta si atunci cand nu a mai suportat s-o vada chunuindu-se a tras. Uneori ma invinovatesc pentru ca poate daca dragostea mea pentru ea, ar fi fost si acum la fel de puternica ca-n adolescenta, daca i-as fi daruit-o neconditionat, poate ca era o sansa , un pas spre vindecare. Daca as fi iubit-o pe ea, daca as fi gustat din nou din nou din placerile trupului ei si ea din cele ale trupului meu poate ca ar fi invins boala. Dar nu, sentimentemele mele pentru ea erau acum sentimente fratesti si nu ale unui barbat care iubeste o femeie. De aceea ceea ce am trait eu in orasul copilariei noastre este posibila drama a fiecaruia dintre noi. Cand am citit cele cateva randuri laconice trimise de serif am crezut ca sunt blestemat, pentru ca mi-am dat seama ca le pierdusem pe amandoua. Soarta a facut ca sa nu pot sa-mi traiesc iubirea pana la capat. Oare voi mai putea vreodata sa ma ridic de la pamant ? Oare voi mai putea vreodata sa iubesc ? Simt ca odata cu ele am murit si eu. Urasc viata in general si dintr-o data cand ma privesc in oglinda vad un chip care nu este al meu, care nu-mi apartine. Am nevoie de tine, am nevoie de sfatul tau, am nevoie de prezenta ta. Nu stiu cat de afectat vei fi dupa ce vei citi aceste randuri, dar dupa cum vezi tot ce s-a intamplat a lasat asupra mea urme adanci, un suflet gol si pustiit si un trup chinuit de durere si sfartecat de remuscari.
Ei draga prietene, aceasta este povestea mea care din pacate este cat se poate de reala. Ea este atat de fantastica, incat oricui as povesti-o nu m-ar crede. In ceea ce ma priveste , nu-ti cer sa fii de acord cu povestea mea, tot asa cum nici eu cand sunt treaz si pe picioarele mele, nu cred in ea. Mi se intampla uneori cand dorm, sa vad in noaptea somnului, licarul unui foc. Vad iarasi razele lunii cum ne mangaie trupurile incinse de dragoste mie si iubitei mele blonde.
Ma vad iarasi intins pe spate in timp ce ea ma duce cu gura , mainile si miscarile trupului ei, intr-un univers fara intoarcere. Simt ca plutesc in timp ce amandoi artingem punctul culminant si-mi doresc sa mor de fericire in acele clipe. Si apoi o vad privindu-ma cu ochii aceeia albastrii in timp ce se stingea in bratele mele, incat nu poti sa nu iti lasi o lacrima sa mangaie obrazul frumos al aceleia ce m-a iubit cu pasiune dogoritoare. Viziunea mea nu dureaza mult. Degetele aurorii bat in geamuri si cosmarul se pierde in neant, faramitat de cantecul cocosilor si de lumina calda a soarelui , care zambeste incurajator, ramanad din ceea ce a fost un vis urat, doar o iubita , o fata zambitoare si doi ochi albastri care se pierd in departare invaluiti de ceata.
Sper sa suporti mai bine decat mine aceste vesti si sper ca prietenia ta sa ma ajute sa ma ridic din nou la suprafata, sa ma ajute sa traiesc din nou.
Cu drag al tau prieten din copilarie , Frank
FIN
