Despre prietenie
A trecut timpul si ma gandesc la prietenie in general si ma intreb cand ai un prieten adevarat? Ce este de fapt o prietenie? Ce te leaga de o alta persoana? Deci, cand poti spune ca ai un prieten( o prietena)? Atunci cand te doare sufletul ca il dezamegesti? Sau poate atunci cand inima ti-e plina ca ai reusit sa-i dai o mana de ajutor? Atunci cand te doare faptul ca te gandesti mereu cu ce ai gresit si nu ai puterea sa uiti si sa dai totul la spate si incerci sa alungi in cele mai intunecate unghere ale mintii toate amintirile?
Greu de dat un raspuns, greu, foarte greu de a face fata la tot ce implica o prietenie.
Ma uit pe geam cum ploua si pic pe ganduri, ma intreb de ce uneori viata ne pune la incercare, de ce parca odata cu picaturile de ploaie se scurg si picaturi de sange din sufletul meu? E oare atat de greu sa faci fata provocarilor? E oare atat de greu sa lupti pentru ceva ce altii iau in ras? Undeva in adancul meu simt o imensa dezamagire, dar nu stiu sa spun fata de cine, poate fata de mine? Poate fata de cei pe care ii numeam pana mai ieri prieteni?
Poate ca odata cu primavara sa renasca o noua primavara si in sufletul meu, sper ca nu e prea tarziu pentru asta, pentru ca nu-i asa florile infloresc de fiecare data primavara iar eu port nume de floare. Poate ca nu e totul pierdut, de aceea prietene ori prietena draga cer ca toate relele pricinuite de mine sa se transforme in franturi de speranta.
Dar ca si in dragoste si in prietenie e nevoie de doi, uneori e usor sa numeri dar nu iti iese de fiecare data. Soarta e cea care ne indeparteaza, poate ca fiziceste suntem compatibili, dar iluziile noastre sunt diferite.
Afara inca ploua cu stropi reci desi suntem la sfarsit de martie. Duc mainile la ochi si-mi sterg lacrimile. Poate ca pana la urma nu a fost sa fie, dar ce a fost va ramane de neuitat, amintirile vor ramane e nevoie doar de o raza de soare. Prietenii vechi nu se uita chiar daca nu-i mai ai, cei noi cu greu ti-i faci, dar nimic nu este imposibil.
